Relatii sex

Desigur, mulți s-au situat pe o poziție intermediară care apreciază că rezultatele deosebite apar ca urmare a unei combinații echilibrate de factori care sunt în parte prezenți la naștere și în parte țin de mediu.

Disputa de idei și argumente a devenit consacrată în ultimul secol sub denumirea popularizată de literatura de limba engleză, „nature versus nurture”.

A existat o epocă în care exagerările de tip genetic-determinist au dus la conceptele de tip eugenic și care în interpretarea lor cea mai barbară și într-un anumit context politic favorabil au inspirat o parte din programul naziștilor.

Nici epoca actuală nu face excepție, însă exagerările sunt de sens opus.

În funcție de epocă și curentele filozofice predominante, pozițiile au variat între două extreme.

O extremă ar fi cea care acordă înzestrării naturale (prezentă la naștere) un rol esențial – modelul geniului înnăscut, care are nevoie doar de puțin efort pentru a realiza ulterior lucruri deosebite.

Insist asupra faptului că nu există și nu au existat niciodată persoane care să susțină că genele în sine ar fi condiția unică și suficientă pentru a obține un anumit rezultat.

Modelul determinist cultural se pare că a fost sugerat pentru prima dată de John Locke.

Conform acestui model, creierul unui nou născut nu se diferențiază cu nimic de cel al altuia, nu există predispoziții, calități sau defecte înnăscute.

Am reprezentat simplificat pozițiile existente în prezent în tabelul de mai jos: Modelul determinist genetic susține că genele au o importanță majoră în determinarea aptitudinilor individului, iar mediul nu poate decât să acționeze în sensul accelerării sau inhibării dezvoltării în direcția favorizată genetic.

Să luăm exemplul unui individ care se naște cu o constituție genetică favorabilă unui matematician strălucit.

622 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*